1. Materii prime și atributele resurselor
Gaz natural:
Depinde de resursele geologice și este obținut prin exploatarea câmpurilor de petrol și gaze. Este o energie fosilă neregenibilă. Aplicațiile industriale trebuie să se bazeze pe importurile internaționale (dependența de import din China depășește 40%), iar lanțul de aprovizionare este vulnerabil la fluctuațiile prețurilor geopolitice și de piață. De exemplu, conflictul rus-ucrainean din 2022 a determinat creșterea costurilor gazelor industriale din Europa.
Biogaz:
Este fabricat din deșeuri organice (cum ar fi paie, animale de gunoi de gunoi de păsări și deșeuri de prelucrare a alimentelor) prin fermentație și purificare anaerobă. De exemplu, o fabrică de procesare care smulge un milion de porci pe an poate produce aproximativ 5 milioane de metri cubi de biogaz anual, realizând „energia reziduală” și reducând dependența de energia importată.
2. Protecția mediului și emisiile de carbon
Gaz natural:
Deși CO₂ emisă prin combustie este cu aproximativ 50% mai mică decât cea a cărbunelui, există un risc de scurgere de metan în timpul procesului de exploatare și transport (efectul cu efect de seră al metanului este de 25 de ori mai mare decât cel al CO₂). Cazanele industriale care utilizează gaze naturale trebuie să suporte cote de cote de carbon și să se confrunte cu presiunea pe termen lung a impozitului pe carbon.
Biogaz:
Tratarea deșeurilor în timpul procesului de producție poate reduce emisia de metan din depozitele de deșeuri, iar emisiile de CO₂ în timpul combustiei sunt considerate „neutru de carbon” (CO₂ a fost absorbit în timpul etapei de creștere a plantelor). Conform „perspectivei industriei biomasă a gazelor sub obiectivele de neutralitate a carbonului”, intensitatea emisiilor de carbon pe întregul său ciclu de viață este cu 70% ~ 90% mai mică decât cea a gazelor naturale. Dacă este folosit pentru a înlocui cărbunele în centralele de ciment, reducerea anuală a emisiilor a unei singure linii de producție poate ajunge la 100, 000 tone de echivalent CO₂.
3. Tehnologia și pragul aplicației
Gaz natural:
Tehnologia este foarte matură, iar echipamentele industriale (cum ar fi turbinele cu gaz și cazanele) pot fi adaptate direct fără modificări. Cu toate acestea, industriile de consum de consum mare (cum ar fi oțelul și sticla) se confruntă cu presiuni de costuri de la „cărbune la gaz”. De exemplu, costul de funcționare al unui cuptor de încălzire cu gaz este de 2 ~ 3 ori mai mare decât cel al cărbunelui.
Biogaz:
Deși tehnologiile de purificare (cum ar fi separarea membranei și spălarea apei de înaltă presiune) sunt comercializate, colectarea materiilor prime și pretratarea sunt blocaje. De exemplu, paiele trebuie zdrobită la mai puțin de 2 cm pentru o fermentare eficientă, iar costul depozitării centralizate reprezintă 30% ~ 40% din costul total de producție. Dacă utilizatorii industriali își construiesc propriile proiecte de biogaz, trebuie să ofere sprijin de producție de îngrășăminte organice pentru îmbunătățirea eficienței economice (reziduurile de biogaz pot fi vândute sub formă de îngrășământ).
4. Adaptabilitatea la scenarii industriale
Gaz natural:
Potrivit pentru scenarii care necesită o valoare calorică ridicată și o alimentare stabilă de energie stabilă, cum ar fi cuptoarele de topire a sticlei (temperaturile trebuie să fie peste 1600 de grade) și amoniac sintetic chimic (cerințele sursei de hidrogen). Cu toate acestea, industriile cu emisii cu conținut ridicat de carbon (cum ar fi centralele electrice) se confruntă cu bariere de export, cum ar fi tarifele de carbon UE.
Biogaz:
Mai potrivit pentru scenarii cu conținut scăzut de carbon, cum ar fi biometanolul sintetic și energia distribuită. De exemplu, fabricile de hârtie folosesc biogaz de lichior negru pentru a genera energie electrică, obținând o rată de autosuficiență energetică de peste 60%; Parcurile logistice sunt echipate cu stații de umplere a biogazului, ceea ce reduce costul de combustibil al camioanelor grele cu 30% și reduce emisiile de particule de evacuare cu 90%.
